Ce mancau romanii de Craciun, in 1937? Mesele de Craciun se intindeau pana seara tarziu, iar ultima cafea servita se numea „sictir caffe”

In prezent, meniul de Craciun este foarte diversificat, incluzand, pe langa preparatele traditionale romanesti, si feluri de mancare mai sofisticate „imprumutate” de la straini, cu nume greu de pronuntat. In trecut meniul de sarbatori al romanilor era unul bazat pe preparate romanesti, insa la fel de bogat, potrivit lingvistului Ion Coja, care a descoperit un jurnal de bal din anul 1937.

Traditia romanilor de a incarca mesele cu bucate de tot felul este, probabil, unul din motivele pentru care Craciunul este una din cele mai asteptate sarbatori ale anului, iar timpurile moderne au adus pe mesele romanilor si alte preparate pe langa cele traditionale.

Chiar daca si in 1937 romanii sarbatoreau Nasterea Domnului prin mese festive, unde erau invitati apropiatii si oamenii de seama din acea perioada, optiunile oamenilor stransi in jurul mesei de Craciun erau mult mai putine decat in prezent. Conform unui jurnal de bal din 1937, descoperit de lingvistul Ion Coja, mesenii soseau la casa gazdei in jurul pranzului, unde erau intampinati cu cele mai frumoase tacamuri si farfurii, potrivit Mediafax.

Conform regulilor nescrise ale vremurilor respective, oamenii nu se asezau direct la masa, ci socializau o mare parte din timp. Domnilor li se puneau la dispozitie „alune sarate si tuica de Valeni”, in timp ce doamnele erau preocupate de retusarea machiajului, iar copiii de cadourile de Craciun.

In tot acest timp masa se umplea de bunatati, printre care oua umplute cu o pasta facuta din ficat de pasare, rosii umplute cu branza, cascaval (cel mai bun era de la oierii sibieni), kaizer, masline naturale marinate, salam de Sibiu, muraturi si piftie de porc si curcan.

„Dupa ce invitatii se serveau cu cate putin din fiecare, fiind indemnati de gazde sa nu manance prea mult pentru a pastra loc urmatoarelor bunatati, urma preparatul preferat al tuturor mesenilor: salata de boeuf «facuta din maioneza pregatita in casa cu oua de la Sarulesti si cu un ulei special adus din Albania, nu, nu ulei de masline, altceva, dar nu se mai stie calitatea in ziua de astazi! Cu o cruce mare, rosie, din muraturi rosii, gogosari, peste maioneza stralucitoare», noteaza Ion Coja pe ioncoja.ro.

Dupa prima parte a festinului mesenii faceau o pauza de la mancare si se ridicau de la masa pentru a relua discutiile despre societate si politica, timp in care doamnele ajutau la stransul farfuriilor si la inlocuirea platourilor cu alte bunatati pe baza de peste.

Iarasi doamnele se ridicau de la masa, evacuau farfuriile si platourile folosite, ca sa apara cu alte bunatati: icre si pescarie. Icre de Manciuria si Beluga (negre) si autohtonele icre de stiuca . Cu lamai frumos taiate, in spirale si la icrele negre se mai adauga unt de Sinaia si galbenus tare de ou. Paine prajita, de la cuptorul de pe Zece Mese, completeaza lingvistul pe site-ul sau. La toate acestea se adauga si un platou mare, pe care se afla un salau cu maioneza, sos alb de lamaie si somn la gratar.

Apoi, dupa o alta pauza de discutii pentru a se face loc pe masa felurlor de mancare traditionale, se serveau ciorba de perisoare sau supa de pui si sarmalutele cu mamaliga. „Apoi fara intrerupere, apareau fripturile de porc, curcan si vanat, cartofii prajiti pai-frantuzeste, muraturile de multe feluri, gogonele, castraveti, gogosari. Apoi mici bucatele de carnat, ficat ,rinichi, sorici, lebar, caltabos, mititei, pomana porcului. Doua feluri de vin rosu sec, Babeasca si Pietroasele. Pentru copii se facea un meniu separat, cu piure si snitel vienez”, noteaza lingvistul Ion Coja, conform unui jurnal de bal din 1937.

Dupa masa copioasa musafirii erau invitati sa se relaxeze la o cafea in salon, dupa care urmau piesele la patefon, ce aveau sa ridice oamenii la dans. Nu lipseau in tot acest timp fructele exotice si cozonacii pufosi, umpluti cu stafide, nuca si cacao. Pe final, invitatii erau rugati sa serveasca din cele doua torturi cu mere (unul pentru Prunc si celalalt pentru fecioara Maria), iar vinul se schimba cu unul dulce, de Cotnari. Nu se servea sampanie de Craciun, aceasta fiind pastrata pentru Revelion.

Petrecerea de Craciun din 1937 tinea pana spre miezul noptii, unii dintre meseni uitand sa mai plece acasa. Asa ca, pe la ora 22:00, musafirii erau serviti cu a doua cafea, numita „sictir caffe”, un apropo ca a venit vremea ca invitatii sa-si ia ramas bun de la gazde si sa se retraga, in sfarsit, la casele lor. A doua zi, conform obiceiului, gazdele primeau scrisori de multumire din partea musafirilor, semn ca masa de Craciun a fost una apreciata de toata lumea.